O, cum să-ntârzie pedeapsa
Acestui secol desfrânat
Când orice gură e-o gheenă
Și orice ins e-un apostat?
Când orice ochi sticleşte ura
Și-n hăul cel mai fioros:
Religii fără de credinţă
Și creştinism fără Hristos!

O, cum să-ntârzie sfârşitul
Acestui veac de ură plin,
În care jumătate-i fiere
Și jumătate e venin... .
În care tremură dreptatea
Printre iscoade şi călăi,
Și nu ştii care-ţi mai sunt fraţii
Sau care-ţi sunt duşmanii tăi.

Primejdia de-a fi-ntre oameni
E-ades mai mare ca-ntre lupi,
La orice pas se cere ochii
Și sufletul să ţi le-astupi.

Curajul care ţi se cere
Ca să trăieşti adeseori,
E mult mai mare ca acela
Ce ţi s-ar cere ca să mori.

O, cum să-ntârzie răsplata
Acestui secol împietrit...
Când tot ce-i vrednic de-nchinare
E lepădat sau murdărit,
Când şi pe ce-i mai sfânt în lume
Satana-şi pune-al lui stigmat.
Ce-ar mai putea opri osânda
Acestui secol blestemat?